Pentru Ana Maria

Suflet pentru suflet

Despre mine


Acum trei ani, fostul ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu, a dat în judecată Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) pentru că i-a aplicat pe distinsa-i figură publică ştampila de fost colaborator al Securităţii. Consiliul şi-a susţinut decizia cu niscaiva corespondenţă din anii ’82-’84, respectiv declaraţii semnate Rodica Stănoiu şi destinate lui Secu. . Acum trei ani, fostul ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu, a dat în judecată Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) pentru că i-a aplicat pe distinsa-i figură publică ştampila de fost colaborator al Securităţii. Consiliul şi-a susţinut decizia cu niscaiva corespondenţă din anii ’82-’84, respectiv declaraţii semnate Rodica Stănoiu şi destinate lui Secu.

Absurd sau nu, magistraţii (Curtea de Apel Bucureşti, Stere Learciu, fost colaborator al Securităţii, şi Gabriela Buruiană, care a ocupat o funcţie importantă în minister în mandatul Stănoiu) au admis obiecţia şi au cerut o nouă expertiză în care să fie comparate semnături contemporane (adică din aceiaşi ani) ale împricinatei. Doamna care zice că n-a turnat a solicitat Institutului de Cercetări Juridice (ICJ) să caute în arhive documente din epoca în care lucrase dânsa acolo. ICJ produce trei hârtii vechi (datate la câte un deceniu distanţă una de cealaltă) pe care apare semnătura Rodicăi Stănoiu, o semnătură care nu semăna defel cu cea a turnătoarei. Institutul refuză să arate reprezentanţilor CNSAS dosarele din care le-ar fi extras, iar un expert al Consiliului descoperă că documentele erau scrise cu acelaşi pix, unul care a rezistat, aşadar, 30 de ani.

În tabăra CNSAS bântuie convingerea că e vorba despre un fals, dar se resemnează în faţa deciziei magistraţilor. S-au resemnat pentru că magistraţii au cerut părţilor, prin încheierea de şedinţă, să prezinte toate documentele relevante din anii ’80, deci exista speranţa să mai dea de urma unor documente adevărate din epocă. Grefiera care redactează adresa prin care se comunică decizia Curţii a omis, însă, această precizare. CNSAS cere de patru ori corectarea acestei erori, dar Curtea şi-a băgat pur şi simplu picioarele. Între timp, Consiliul obţine de la Serviciul Paşapoarte un vraf de documente semnate, în anii ’80, de călătoarea Rodica Stănoiu.

Cu probele în braţe, CNSAS s-a prezentat la Curtea de Apel, secţia Contencios, luni, 9 februarie 2009. Ei bine, judecătoarea a anunţat că nu acceptă decât probele Rodicăi Stănoiu, recte presupusele falsuri de la ICJ. Degeaba s-a dat de ceasul morţii avocatul Consiliului, invocând un lanţ de absurdităţi, începând cu ideea respingerii unei probe, apoi faptul că precedenta curte a cerut imperios să fie prezentate toate probele pe care părţile le-ar deţine etc. Ochiul Justiţiei n-a vrut să vadă decât ce-i arăta Rodica Stănoiu. Ochiul aparţine judecătoarei Claudia Canacheu. Scuipatul e pentru noi toţi.