Eu sunt Ana-Maria, am 25 de ani şi o tumoră cerebrală malignă.

Am terminat Liceul Sanitar din Oradea şi Facultatea de Ştiinţe Economice, după care m-am căsătorit. Iubesc zorile, norii de praf, bălţile de pe asfalt, fulgii care-mi intră-n ochi, munţii, mi-e frig, mi-e cald, mă cert, mă împac, iubesc, sunt trădată, merg mai departe, simt, vibrez, caut, judec şi sunt judecată. Am bucurii, un camin, tristeţi, furii, zile bune, zile proaste. Doar că mie o ursitoare mi-a aşezat în soartă şi flori cu spini şi răscruci.

Nu ştiu dacă aţi vrut vreodată senzaţia că vi se pune un nod în gât, că aveţi plumb în picioare, că păsările nu mai cântă pentru voi, c-aţi uitat să mirosiţi liliacul şi că florile nu mai au culori? S-a răsturnat cerul şi s-a întunecat orice speranţă căci în creierul meu a crescut o tumoare. O voi îndepărta cu putere şi graţie, alături de famili, prieteni şi oameni frumoşi ca tine.

Am nevoie de un împrumut pentru viaţă!
Dobânda pe care o voi plăti va fi măsurată în răsărituri şi-n zâmbete, iar răsplata dumneavostră vor fi anii pe care mi-i dăruiţi cu atâta generozitate. Îmi iubesc viaţa, vreau să trăiesc şi lupt pentru şansa mea. Preţuiesc fiecare clipă şi vreau să mă pot bucura alături de iubitul meu soţ de cât mai multe zile bune. Iubesc oamenii frumoşi pe care îi am în jur şi fără de care nu ştiu cum ar arăta ziua de mâine. Iubesc aerul, şi pietrele, şi munţii, şi apusurile, le iubesc pe toate... şi mulţumesc întregii familii pentru grija şi sprijinul lor, iar din locul în care sunt azi mă îndrăgostesc din nou, de toate, inundată de o veşnică recunoştinţă pentru oportunitatea care mi-a ieşit in cale.